Tag Archives: super blog 2014

UNDE TEAMBUILDING NU E, ECHIPA NU E!

Anul de gratie 2000 si ceva (nu dau cifre exacte pentru ca, daca va descurcati cu matematica, puteti face un calcul simplu si atunci nu-mi convine ;)).Terminasem facultatea de o luna si eram proaspat intoarsa acasa, intr-un oras atat de mic incat, daca ieseai pe strada, la fiecare aproximativ 20 de secunde trebuia sa saluti si sa zambesti unui cunoscut. Eram hotarata, determinata si constienta de faptul ca viata mea e la inceput de drum. Aveam sperante atat de mari incat doar aripile imi mai lipseau. Imi doream un loc de munca. Am pornit cu ideea ca vreau un loc de munca, orice loc de munca. Vreau sa muncesc, sa invat, sa adun experienta. 

De pe piedestalul celor 4 ani de facultate gasirea unui loc de munca parea floare la ureche, mai ales la pregatirea si recomandarile pe care le aveam. Realitatea insa mi-a dovedit ca lucrurile nu merg intotdeauna in directia in care trebuie sa mearga. Si acum ma vad cu un teanc de cv-uri sub brat, batand din usa in usa, si lasand cate un cv, in speranta ca, de undeva, va aparea si locul meu de munca. Nu luasem insa in calcul ca, pentru un loc de munca, iti trebuie un cumul de mai multi factori care nu tin neaparat de pregatire (pe unii cred ca ii stiti si voi, din nefericire, foarte bine: pile, relatii, ceva fonduri 🙂 ). Incet, incet, refuzurile, privirile consternate, uneori morocanoase, atunci cand lasam cv-urile, au inceput sa ma demoralizeze. 

Intr-o zi insa, totul s-a schimbat. Am vazut un anunt cu un loc de munca (nu era ce imi doream,dar macar era un loc de munca). Mi-am notat datele despre concursul pentru locul de munca respectiv (traducator), mi-am luat bibliografia si am inceput sa invat. M-am prezentat la concurs fara prea multe sperante deoarece, invatasem deja, pe propria piele, ca nu prea aveam loc nicaieri…

Si totusi, dupa mai multe probe de concurs, intr-o zi, un telefon, m-a anuntat ca eu am fost aleasa. Eu? Nu imi venea sa cred!

Ce a urmat apoi? M-am trezit intr-o echipa cu 6 persoane atat de diferite, incat, chiar si facand un exercitiu de imaginatie, imi era greu sa imi gasesc locul. Celelalte 5 persoane erau oameni cu experienta, o experienta care numara cam tot atatia ani, cati ani aveam eu de viata. Ma simteam stinghera, mica, un copil intr-o lume de oameni “mari”, atat la propriu, cat si la figurat. 

In prima luna de munca totul era neclar, nesigur…Nu stiam exact ce trebuie sa fac, cum trebuie sa fac, incotro sa ma indrept…

Intr-o zi, un email, ne anunta ca la sfarsitul saptamanii viitoare va avea loc o actiune de teambuilding la munte. Cand am terminat de citit emailul eram deja nelinistita, pentru ca aveam mai multe necunoscute si temeri: nu stiam ce insemana teambuilding, trebuia sa ma interesez de locul unde urma sa se desfasoare acest teambuilding, si anume tabara Straja, vila Alpin*** si ma stresa si ideea de a petrece cateva zile intr-un loc complet necunoscut, alaturi de persoane pe care inca nu le cunoasteam aproape deloc. 

Primul pas facut a fost, bineinteles, un research pe google. Unii spuneau ca teambuilding inseamna sa construiesti o echipa, altii ca e doar un prilej de distractie, un fel de  “hai sa ne pierdem timpul si la munte, nu numai la birou”. Deci cu team buildingul m-am lamurit… nu prea 🙂 

business_library_team_building

O alta cautare pe google mi-a explicat ca Vila Alpin ***  este situata in statiunea  Straja. In apropiere la doar 50 de metri este telescaun, iar daca te intorci la 90 de grade (mai mult sau mai putin) dai cu ochii de o priveliste superba a Muntilor Retezat. 

vila-alpin-straja

Aici o gramada de dotari: restaurant propriu (cu mancaruri ca la mama acasa, adica traditionale), un centru de inchirieri echipament sportiv (in special pentru cei tineri si nelinistiti), centrala termica si apa calda permanent, restaurant, bar, sala de conferinta, internet wireless. Deci nu o sa imi lipseasca nimic. Unde mai pui ca la cerere se pot organiza activitati de: rafting, tiroliana, escalada, paint ball, activitati speo. Wow!

Zilele au trecut rapid si iata-ne ajunsi la locul stabilit. Nici acum nu imi imaginam ce activitati outdoor va face seful meu care nu zambea mai niciodata, colega care statea mereu cu nasul in monitor fara sa scoata ore in sir nici un sunet, sau eu, care nu ma prea impacam cu sporturile extreme.

Cand am ajuns am fost intampinati de o atmosfera calda, prietenoasa. Personalul zambea mereu incercand sa ne faca sa ne simtim “ca acasa”. Zambetele lor, ambianta placuta, mancarea buna, au reusit sa ne relaxeze (chiar si pe mine) si sa ne faca mai deschisi, mai prietenosii unii cu altii. Am inceput sa schimbam impresii, sa vorbim despre locul in care eram si, incet, incet sa ne cunoastem mai bine. 

img_5123

Ziua a doua a inceput la fel de bine. Dupa micul dejun, am urcat pana la Varful Straja, un loc plin de energie, unde se gasesc canale energetice de o importanta impresionanta, deoarece ele sunt legate de celelalte piramide energetice din toate colturile lumii.

varf

N-as putea sa va spun exact cand, sau cum s-a intamplat, dar reusita acestui team building la Straja a fost una neasteptata pentru mine.

Undeva in acest cadru mirific: 

img_0815 img_0750

printre activitati de catarare (cine si-ar fi inchipuit ca seful mereu imbufnat va avea abilitati de catarare atat de bine dezvoltate 😉 ) 

img_0790 (1) img_0776

 si mini conferinte:

Team-Building-Sala-Conferinte-300x225

am inceput sa ne cunoastem mai bine si sa devenim o echipa in adevaratul sens al cuvantului. 

Asa ca, acum, de la birou, cu zambetul pe buze si cu gandul la acele momente frumoase va spun: “Lasa marea, lasa plaja, Hai in tabara la Straja!”

1656424_603137426431501_1960844073_n

Acest articol a fost scris pentru Proba 16–Vila Alpin *** din Straja, Teambuilding la Straja, din cadrul competitiei  Super Blog 2014.

Advertisements

AVENTURA, STRIGAM URRRAAAA!!!!!

De cand ma stiu nu am avut o inclinatie deosebita spre aventura. Adica, sa nu ma intelegeti gresit, mi-a placut aventura, dar in limita bunului simt. Nu am simtit nevoia acuta de adrenalina si nici nu am simtit nevoia sa ma arunc cu parasuta de la 10000 m doar pentru a vedea daca se deschide sau nu. Dar uite ca viata a avut alte planuri cu mine. 

Sunt mama de baiat! Si asta vine la pachet cu adrenalina pura.Cum adica? Pai sa va explic! Inca de mic al meu baiat era amator de senzatii tari (cred ca are aceasta nevoie in sange). Despre ce senzatii tari vorbesc? Pai nici nu umbla bine in picioare ca se legana pe perdelele mele ca Tarzan pe liane, vroia cu orice pret sa se urce cat mai sus desi pe urma il apuca stresul ca inapoi nu mai stia cum sa dea etc. Cand eram in parc toti copii alegeau calea traditionala de a se juca pe aparatele de acolo al meu era tot cu idei crete: ba se dadea pe tobogan cu capul inainte, ba cu picioarele pe marginile acestuia, ba intr-o tura era sa se dea peste cap, de-a rostogolul pe tobogan…Bineinteles ca aventurile nu au ramas fara urmari mana rupta fiind cruda marturie a nevoii lui de adrenalina si distractie altfel…Iar eu…tine-te bine, mama!

Dupa intamplarea cu mana rupta mi-am promis solemn ca al meu copil nu mai pupa cat traieste vreun sport periculos pentru ca imi ajunsese durerea suferita deja. Dar cu al meu copil planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ. Asa ca, dupa ce mana cu pricina si-a revenit cat de cat, al meu copil era iarasi in cautarea aventurii ca si cum nu se intamplase nimic. Spre dezamagirea mea nu invatase nimic din toata experienta anterioara. Eu, marcata de atata aventura, eram mereu la un pas in spatele lui: nu te catara acolo, nu sari, nu te urca etc…Nu, nu, nu…Pozitia mea era aceea cu “nu” in brate pe cand el, stiti deja cum era el…Ajunsesem deja sa fiu epuizata fizic si psihic in incercarea de a mai domoli lucrurile cand am avut o “revelatie”. Cu cat eu voi fi mai inversunata impotriva aventurii, cu atata el o va cauta mai mult. Asa ca solutia gandita de mine a fost de a-i oferi chiar eu aventura dorita, dar intr-un mod controlat, care sa il fereasca de accidente. Asa ii consumam energia nelimitata, pofta de aventura si adrenalina si prin urmare nu ii mai ramanea timp sa vina singur cu “idei crete”. Asa ca incet incet am ajuns ca adrenalina sa nu ma mai sperie si sa invat sa o tin sub control cand tinde sa o ia razna.

Nu as fi crezut sa ajuns in acest punct, dar uite ca, atunci cand viata iti da cate o palma, musai sa te dezmeticesti si sa vezi ce e de facut. 

Acum de exemplu viata mi-a scos in fata o noua provocare. Pot sa am parte de un weekend plin de aventura la Vila Alpin din Straja. Eu, care nu caut provocarile, dar se pare ca tocmai pentru ca eu nu le caut, ma cauta ele pe mine! Dar sa revenim la ale noastre!

VilaAlpin-e1378830042166

Vila Alpin *** din Straja este situata intr-un decor natural, oferind o priveliste deosebita spre Muntii Retezat. Aici voi avea oportunitatea să vizitez cea mai recenta atracţie turistica din Straja, si anume, noul  parc de aventură Straja. Iar provocarea suprema pentru mine este tiroliana. Am vazut ca aici  sunt 3 tiroliene de lungimi diferite, poduri suspendate de mai multe feluri, pereti de escalada, circuit de ateliere cu lungimea de 225m.

dscf3500 dscf3542

Cum ma voi simti acolo? Cam cum ma simt acum multiplicat de vreo 1000 de ori… Adica cu un nod in gat, cu stomacul strans ca o piatra si cu inima bubuindu-mi in piept gata sa sara afara. Dar sunt convinsa ca voi trai senzatii minunate, interesante si placute. Iar acestea vor deveni amintiri de rememorat cu cei dragi si de impartasit cu prietenii nostri care sunt si ei in cautare de adrenalina. 

Asadar prima mea intalnire cu adrenalina in Parcul de aventura de la Straja va fi alaturi de superbloggerii care participa la competitia Superblog 2014 si cu care voi participa la activitati de team building Straja, iar a doua intalnire va fi alaturi de familia mea in vacanta urmatoare. Deja mi-am planificat un sejur Straja pe care sa i-l ofer celui mic exact ca cireasa de pe tort. Pentru ca asa cum v-am spus baietelul meu si adrenalina se cam tin de mana asa ca Parcul de Aventura Straja e exact ce avem nevoie. 

Asadar, aventura, strigam, urrraaaa!!!!!

Acest articol a fost scris pentru Proba 7 – Vila Alpin*** din Straja, Parc de aventura la Straja, din cadrul competitiei Super Blog 2014.

DRAGA TELEVIZOR ORICUM AI FI, EU TOT TE VOI IUBI!

De cand ma stiu televizorul a fost o constanta in viata mea. Cred ca si tu poti spune acelasi lucru nu? Copilaria, adolescenta, tineretea etc le-am petrecut mai mult sau mai putin in fata televizorului, dar mereu in prezenta lui. Acum fac o incursiune in trecut pentru a-mi aminti prima data cand l-am intalnit pe el.

Eram copil si imi amintesc prima mea uimire cand in casa noastra a aparut o cutie in care erau pusi niste oameni. Ma tot straduiam sa imi explic cum au incaput in aceea cutie si sa gasesc usa pe unde sa ii scot afara. Nu e de ras bunica (are 90 de ani acum, Dumnezeu s-o tina) ma intreaba si acum cum incap atatia oameni intr-o cutie atat de mica si de ce nu ne dau si noua ceva de-ale gurii (mai ales aia de la Cireasa de pe tort care stau si mananca de nesimtiti si fac pofta la unii, mai precis la buni 🙂 ) 

Dar sa revenim la subiect. Dupa multe zile in care nu am gasit nici o explicatie am inceput sa ador acea cutie in care apareau mereu oameni noi. Dezvoltasem o fascinatie pentru cutiuta aceea si ma uitam cu ochi mari la orice aparea pe ecran – nu prea aveam de unde alege. Totul era alb negru si emisiunile pentru copii- adica desenele animate tineau cam un sfert de ora. Ajunsesem sa il iubesc pe acest prieten al meu pana cand intr-o zi a inceput sa dea semne de oboseala. Nu mai vroia sa arate imaginile cum trebuie. Solutia insa n-a intarziat sa apara: un pumn aplicat strategic pe carcasa de lemn si imaginea isi revenea pentru o perioada (uneori chiar pentru cateva zile). Si uite asa cu tratamentul de rigoare televizorul nostru alb negru a mai dus-o ceva vreme. 

Urmatorul televizor, cel care i-a luat locul primului, era unul rusesc. Avea culori pale, timide, si era mai slabut (tinuse dieta mai mult decat celalalt 😉 ). Nici vorba de telecomanda, schimbarea programelor fiind facuta prin apasarea pe cele 8 butoane din dotare. Avea o personalitate schimbatoare ca vremea la rusi (nu degeaba se zice ca de la rusi vine ploaia)…Cand hotara ca e vremea sa isi ia o pauza o lua fara vreo urma de remuscare si fara preaviz. 

Urmatorul televizor al meu (eram deja la casa mea) a fost un Philips. Cutia avea vreo 30 de kilograme incat s-au chinuit doi oameni sa il urce pana la etajul 4 si pe urma au avut o saptamana dureri de sale. Dar era mai galant, mai finut, mai intelegator si un bun psiholog pentru mine. Se straduia sa scoata cele mai frumoase culori si sunete si nu si-a luat niciodata o pauza. Pana cand ..a imbatranit….si nu a mai putut…imi parea atat de rau dupa el, dar il intelegeam ca are nevoie sa iasa si el la pensie dupa ce a “lucrat” o viata intreaga. 

Si uite ca acum a venit un moment la care, nici macar imaginatia mea, nu sperase. Acum televizoarele sunt SMART. Adica sunt inteligente. Sunt atat de inteligente incat uneori pana te prinzi cum sta treaba cu nspe mii de butoane de pe telecomanda te ia durerea de cap. 

Noi avem deja 2 televizoare in casa, dar cum suntem o familie putin dusa cu “pluta” ne batem pe telecomenzi si pe televizoare. Asa ca pentru ca armonia di linistea sa pluteasca in univers e musai sa mai cumparam un televizor. Si bineinteles nu orice televizor ci unul SMART.

La ce m-am gandit? Am cautat mai multe oferte de televizoare si ne-am oprit asupra unui televizor LED PHILIPS 3D:

philips-6809-2 philips-6809-1 philips-6809-3

De ce Philips? Pentru ca…Philips 😉 

De ce SMART? Pentru ca:

  • are o rezoluţia uimitoare 4K Ultra HD. Asta inseamna o imagine clara Ultra HD de la Philips. Eu pot urmari emisiunile dde divertisment preferate iar sotul emisiunile sportive la rezoluţia uimitoare 4K Ultra HD. 

CCR14051201F9-FML-global-001

  • Digital Natural Motion pentru imagini în mişcare line. Digital Natural Motion este o tehnologie Philips de îmbunătăţire a mişcării, premiată, care reduce trepidaţia, conferind o claritate excelentă şi cea mai omogenă şi fluidă imagine posibilă.

F400063378-FIL-global-001

  • PMR Ultra HD 400 Hz pentru imagini în mişcare line. Nimic nu se compară cu adrenalina din jocuri, evenimentele sportive antrenante sau filmele de acţiune pe un TV cu Ultra HD. De aceea, acest televizor Philips dispune de Perfect Motion Rate de 400 Hz; astfel, vă veţi putea bucura de imagini fluide în mişcare, la rezoluţie Ultra HD, deoarece chiar dacă pulsul dvs. ar putea creşte, imaginea n-ar trebui să sufere trepidaţii.

F400063320-FIL-global-001

  • 3D vă duce în mod realist în locuri în care nu aţi mai fost niciodată. Tehnologia activă 3D şi ecranele cu viteză mare creează adâncime, contrast şi realism de neegalat în experienţa vizionării 3D. Converteşte conţinut 2D în conţinut 3D plin de viaţă şi fără cusur. Experienţa supremă 3D.  

F400063329-FIL-global-001

  • Linii ultrasubţiri pentru un profil rafinat. Atrăgătoare. De ultimă generaţie. Rafinată. Precisă. Silueta Philips ultrasubţire.Ppin de eleganta, stil, se potriveste perfect livingului meu. 

F400063347-FIL-global-001 (1)

 

  • Rama extrem de îngustă oferă plăcerea unei imagini mai mari. Televizoarele tradiţionale au o ramă care înconjoară televizorul ca rama unei fotografii. Rama noastră extrem de îngustă este modernă şi subţire, astfel încât să vă bucuraţi de o imagine mai mare.

F400063353-FIL-global-001

Va intrebati unde am gasit o asemenea minunatie? In magazinul MarketOnline.ro. In acest magazin gasiti nu doar televizoare, ci si tablete, laptopuri, telefoane, calculatoare, audio- video, etc.

Sigla MarketOnline

De ce am cumparat de la ei? Pentru ca: 

  • au cea mai buna oferta de la 2.999 lei la 2.499 lei
  • am transportul gratuit
  • am garantie 24 de luni
  • televizorul vine cu 2 perechi de ochelari 3 D

Daca ar fi sa pun primele televizoare langa cel pe care tocmai l-am adaugat pe lista mea de dorinte ar arata ca o poza de familie in care zambesc mai multe generatii 🙂 Le-am iubit pe fiecare in parte pentru ca fiecare avea farmecul lui la momentul in care a aparut in viata mea.

Cum arata televizorul tau alb negru? Dar cel de acum? Cat de mare e diferenta intre ele? Ti-ai fi imaginat vreodata acest salt urias in evolutia televizoarelor?

Acest articol a fost scris pentru Proba 5– MarketOnline.ro, De la televizoarele alb-negru din copilarie la Smart TV. din cadrul competitiei Super Blog 2014.

DACA N-AI FI EXISTAT, TE-AS FI INVENTAT, EPILARE “DRAGA”!

Stiu, stiu, o sa ziceti ca asta e veche, fumata deja! Si aveti dreptate! Si o sa mai ziceti ca am copiat-o si nu e cool sa copiezi! Si aici aveti dreptate! Dar uite ca au mai fost si altii care au copiat si le merge bine… si nu numai oficial! 

Si o sa ma mai intrebati despre ce vorbesc? Unde-i firul, de unde sa luati capatul povestii? Ne e nici un fir…Sunt doar eu capu’….Nu dusa cu capu’ (sper), ci cu capu’ pe umeri incercand sa va spun ceva ce stiti deja…Hai ca iar am luat-o pe campie si e mai bine sa revenim la oile noastre.

Despre ce vorbesc? Despre epilare! Stiu ca deja jumatate dintre voi sunt gata sa abandoneze subiectul (este vorba de jumatatea plina de testosteron), iar jumatatea cealalta a ridicat deja sprancenele intr-un arc bine definit care exprima excact intrebarea cheie: ce as mai putea sa va spun nou despre epilare? 

In primul rand pot sa vorbesc asa in particular despre mine, ca la modul general lucrurile sunt relative. Eu, moa, persoana de fata, mor cand aud de epilare. Mor asa psihic (neuronii mei intra intr-o stare de agitatie extrema cand aud iarasi de epilare) si fizic (celulele mele mor efectiv de teama de a suporta iar vreo durere extrema doar de dragul de a fi …frumoasa…). Cine naiba o fi zis ca sufera baba la frumusete nu a gresit…dar cine isi imagineaza ca ne si face placere…nu merita efortul de a fi mentionat….

Daca ii intrebi pe barbati de ce se epileaza femeile majoritatea o sa spuna ca de tampite… :)) Ca nu avem alta treaba si ca ne chinuie talentul! Cand eram cu ceara  pe picioare si ma pregateam de grandioasa smulgere mai ca tindeam sa le dau dreptate. Mare tampita mai sunt! Cine naiba  m-o fi pus….?

Dar cand te imbraci provocator si arati bine pana la ultimul detaliu, adica acela al “aranjarii” si la modul propriu si la modul figurat al firelor de par din diverse zone mai mult sau mai putin strategice, si cand efortul tau e admirat prin fluieraturi, pasaituri si alte manifestari tipic masculine, parca incepe sa ti se para ca merita.

Deci, dragi barbati, daca ne epilam de tampite, inseamna ca ne-am tampit din cauza voastra. Sau altfel spus ne-ati tampit de-a binelea daca am ajuns sa induram atata durere doar ca voua sa va creasca nivelul de …adrenalina sau ce o mai fi.

Deci sa va fie clar: ne epilam ca e musai, nicidecum de placere sau ca nu avem alta treaba. Cine e de acord cu mine sa ridice doua degetele sus!Deci uite ca suntem deja de-o gasca!

Daca tot am ajuns la un consens (stiti si voi ce greu se ajunge la un consens in lumea asta fara sens) hai sa ne bucuram si sa ne facem o strategie.

Daca tot ne epilam, macar sa o facem cu cap. A trecut vremea cand incalzeam ceara pe foc si scoteam un fum in casa de imi era greu sa identific “intrusii” care urmau sa fie supusi masacrului. A trecut vremea cand plangeam la propriu in momentul in care ceara se facea una cu pielea mea fina si cand ma propteam si la propriu si la figurat in incercarea de a smulge tot “raul” de la radacina. Acum se poate altfel! Cum altfel? Da scroll in jos sa vezi! 

Acum exista un aparat pentru epilare definitiva. Stiu ca deja zambesti. Asa si trebuie! Pentru ca acest aparat iti asigura epilarea definitiva pentru tot restul vietii. Da, nu ai halucinatii, e purul adevar. 

Cam asa arata aparatul magic:

silkn-glide-epilator-ipl

E mic, prietenos, iubibil, cam asa cum esti si tu, nu?

Si este prefect pentru ca:

  • iti asigura epilarea definitiva pentru tot restul vietii (hip, hip, hurray!!!!)
  • nu are nevoie de consumabile
  • este ideal pentru zonele delicate ale corpului

Bine mai are si alte calitati pe care te las sa le descoperi singura. Daca ti se da totul “mura in gura” parca nu are farmec, nu?

Cam asa o sa aratam, tu si eu, dupa …stii tu, dupa ce!

silkn-glide-epilator-ipl (1)

Acum cand totul e atat de usor, mi-e usor si mie sa spun: daca n-ai fi existat, te-as fi inventat, draga epilare! Pardon, “draga”! Uitasem ghilimele de rigoare…Adica te-as fi inventat, dar chiar “draga” , nu stiu daca o sa ajungi vreodata!!! 😉 

P.S. Iar m-am luat cu vorba si era gata gata sa uit ca e si la promotie! E doar 840 de lei acum – inainte era 1200 deci iti mai raman bani si de niste pantofi care sa iti puna in evidenta…rezultatele 😉 

Acest articol a fost scris pentru Proba 4 – Total Pro Beauty, Daca n-ar fi existat epilarea… din cadrul competitiei Super Blog 2014.

STAMPILA PENTRU VIITOR!

Aceasta poveste are in centrul atentiei o stampila…Punem deseori stampile oamenilor din jurul nostru si ii incadram intr-o anumita categorie, intre anumite limite, din dorinta de a-i tine acolo si de a-i gasi acolo atunci cand avem nevoie de ei. Si uneori stampilele puse chiar au efectul dorit. Uneori pozitiv, alteori…

Dar povestea pe care doresc sa v-o spun este alta. Sunt profesor…Si lupt pentru a forma OAMENI si SUFLETE. Uneori in aceasta lupta simt ca sunt un Don Quijote- de multe ori ma lupt cu morile de vant…Alteori ma simt ca Sisif, urc mereu aceeasi povara si cand am ajuns in varf,  ma trezesc ca trebuie sa o iau de la capat…Intr-o lume in care valorile nu mai au nici o valoare e greu sa crezi ca mai poti schimba ceva…Si totusi…Merg mai departe pentru ca imi place sa cred ca pot pune amprente, stampile, pe sufletele celor pe care ii formez! Uneori simt ca duc o lupta in care nu am nici o sansa si totusi, merg mai departe, pentru ca am invatat ca lucrurile mari se realizeaza cu pasi marunti.

In jurul meu am copilarie, am inocenta, am vise…E o lume in care nu pot intra cu bocanci, ci trebuie sa intru cu pasi delicati si cu zambete calde. Asa ca mereu ii invat pe copiii mei (asa imi place sa le zic) lucruri care sa ii ajute in viata, indiferent cum va fi ea.

Unul dintre lucrurile pe care le repet mereu este ca “in viata nu exista nu pot”. Le-am explicat mereu ca nu intotdeauna putem sa facem unele lucruri bine sau perfect, dar putem mereu incerca. Iar cand vom fi incercat suficient, vom reusi. Pentru ca efectul sa fie mai profund si pe intelesul lor am scris pe biletele tot ce cred ei ca nu pot. Am pus toate biletelele cu “nu pot” intr-o cutie, cutia “nu pot…”,  apoi am iesit in curte unde am ingropat-o…Adanc…De cate ori apoi vreun copil spunea “eu nu pot…” ii aminteam ca “in viata nu exista nu pot”.

Si uite asa, din dorinta ca aceasta idee sa prinda radacini in sufletul lor, s-a nascut ideea unei amprente, a unei ştampile. O stampila cu mesaj inspirational, stampila care sa se imprime pe termen lung in sufletul si mintea copiilor mei. O stampila pentru viitor! 

in viata nu exista

Cum am ajuns sa am o astfel de stampila Colop? Deloc intamplator! Pentru ca in viata nimic nu e intamplator. Printr-o provocare frumoasa, interesanta, speciala.

Iar acum iti transmit si tie aceasta provocare!Daca ar fi sa personalizezi o stampila ce anume ai transmite? Acest site iti permite o  personalizare a stampilei care sa te reprezinte, care sa transmita lumii mesajul tau. 

Si nu, nu e doar o stampila! E mai mult decat atat! E o amprenta permanenta, o amprenta pe termen lung indiferent cum, cand si unde decizi tu sa o folosesti! O stampila pe minte si pe suflet pentru viitor!

Acest articol a fost scris pentru Proba 3 – Colop, Povestea stampilei mele, din cadrul competitiei Super Blog 2014.

 

CAI PUTERE PENTRU SPRINT SPRE…VIATA!

5 februarie 1900 si ceva…O zi rece, de iarna, in care fulgii de zapada au hotarat ca e vremea sa danseze si sa impleteasca cerul cu pamantul…E ziua mea. Ma trezesc cu melodia de la telefon, melodie pe care am programat-o special pentru aceasta zi:

E ziua mea…Un gand imi trece fugar prin cap…Suntem 7 miliarde de oameni in univers…7 miliarde!!! Gandul ma sperie, ma face sa ma simt…insignifianta…In timp ce ma gandesc la asta ma intreb: oare cati isi sarbatoresc si ei ziua, oare cate vieti incep exact in clipa in care eu ma intreb asta, oare cate vieti se sfarsesc exact in acest moment…Scutur energica din cap si alung acest gand! 

E ziua mea! Asta conteaza! Si azi am hotarat sa fie altfel…Pentru ca viata se vede altfel de unde stau acum: de pe cei 18 ani! 18 ani! Uraaa! In sfarsit!

Pornesc telefonul de pe modul silent…Uneori imi doresc sa pun lumea pe silent dar uite ca azi simt altfel…Azi apas pe butonul de on…Astept ca cei dragi mie sa se trezeasca, sa traiasca, sa zambeasca…Si intr-un mod stiut doar de mine, dorit de mine, astept sa fiu eu azi centru universului…Astept sa fiu alintata, rasfatata, iubita…Azi imi permit sa fiu aroganta, increzuta, imi permit sa imi mangai si sa imi las mangaiat ego-ul…Pentru ca…Pentru ca 18!!!!

In telefonul meu incep sa se inghesuie clasicele mesaje de La multi ani!, Sa fii sanatoasa, Sa ti seindeplineasca toate dorintele etc…Plictisitoare, dar totusi placute pentru ca sunt in centrul atentiei…Cu cat sunt mai multe cu atat imi creeaza o stare de bine, o stare care ma face sa cred ca totusi sunt importanta, ca existenta mea conteaza…Deschid si pagina de facebook…Aici ma asteapta alte mesaje…Oameni pe care nici nu ii cunosc se opresc 3 secunde din viata lor pentru a-mi scrie mie un mesaj…Ma simt bine…Ma intind alene ca o pisica…Imi vine sa torc de fericire…

Suna telefonul…Prietena mea cea mai buna incepe sa tipe atat de tare incat sunt convinsa ca daca ar exista o amenda pentru depasirea numarului maxim de decibeli ar primi-o! 

“Sus!!!! Trezirea!!! 18!!!!Hai!!! In jumatate de ora in fata pub-ului unde ne intalnim de obiecei. Nu ma face sa te astept!” . 

Ma ridic si imi incep ritualul de dimineata. Imi aleg hainele astfel incat sa pot fi cat de nebuna vreau…Ma machiez. Imi iau geanta, tocurile si zambetul cu mine. Gata! Sunt gata de decolare!

Ajung repede la locul stabilit. Nici vorba de prietena mea! Zambesc fortat! Unde naiba o fi? Ma lasa sa o astept chiar de ziua mea? Hmmm!!! 

Imi verific atenta cu privirea tocurile…Ador tocurile! Tocurile sunt facute pentru ca fetele destepte sa ajunga unde vor…Un claxon imi alunga linistea si imi intrerupe monologul interior. Oare ce au unii oameni de sunt asa de agitati? Oare cand, cum si de ce au uitat sa se bucure de viata si au ajuns sa claxoneze? Claxonul continua! 

Curiozitatea imi da ghes.  Ridic usor ochii falfaind din gene. In dreapta mea o masina rosie, superba! Asta ma duce cu gandul la carnetul meu de sofer! E cald inca! L-am obtinut destul de usor! Doar nu degeaba sunt atat de …desteapta! 🙂 Doar ca uneori am emotii…Si n-am masina! Dar asta nu conteaza! Am carnetul si urmeaza masina…candva!

aygo8-300x300

Claxonul continua! Privesc iarasi in directia aceea! Masina rosie ma fascineaza…E o Toyota! Are o culoare care reflecta razele reci, dar usor caldute ale soarelui cu dinti de iarna. Soarele imi intra in ochi asa ca nu disting foarte clar masina! Si totusi nu pot sa nu observ ca are niste linii de felina. Cred ca se strecoara la fel ca o pantera prin jungla din oras…Si ce design indraznet!E jucausa, eleganta, plina de personalitate, e…Eu! Varianta mea motorizata! Te provoaca parca sa o atingi, sa o simti, sa mergi pe acelasi drum cu ea. Uite, candva o sa am o astfel de masina!

Iarasi claxonul acela nesuferit…Imi amintesc ca am in geanta si ochelarii de soare! Scotocesc prin geanta, stopez cu ochelarii de soare razele nesuferite si ma uit si mai atenta la masina. E un AYGO. Si la  volan e prietena mea! Imi vine sa imi frec ochii pentru ca mi se pare ca sunt intr-un vis. In timp ce ma indrept spre masina gandurile isi dau coate in capul meu: oare de unde are masina asta superba, si oare incotro mergem cu ea, o fi inchiriat-o? Ea coboara si pana sa imi dau seama ma trezesc cu cheile masinii aruncate inspre mine…Bine ca am reflexe bune. Hai, urca la volan! E masina ta!

Sunt in stare de soc. Masina mea?

Hai, puneti neuronii la bataie! Doar faci parte din gasca fetelor destepte, nu?

Ai mei! Nu erau acasa! Chiar de ziua mea! Intalnirea in fata pub-ului. Surpriza regizata! Brusc se aude un click in capul meu! Doamne! Nu pot sa cred! Ai mei? O masina de ziua mea! O atfel de masina de ziua mea?  Mi se pare ca traiesc un vis!

Hai, fata! Aduna-te! Stam toata ziua aici? Go Fun Yourself!

Pornesc motorul cu mana tremuranda! Fac miscari line de frica sa nu cumva sa ma trezesc din acest vis! Pornesc noul sistem multimedia x-touch simuzica imi vibreaza in fiecare celula a corpuluiPiciorul meu se uneste cu acceleratia! Simt cum motorul vibreaza! Simt caii putere! Cai putere pentru sprint spre…viata! Un gand se conecteaza la zambetul meu: Life watch out! I’m coming!

 Acest articol a fost scris pentru Proba 2 – Toyota Aygo. Go Fun Yourself, din cadrul competitiei Super Blog 2014.

CAND IES LA VANAT, CAUT VANATOR ADEVARAT!

Salut! Sunt eu, femeia moderna!Femeia visurilor tale! Am 90-60-90, picioare lungi pana in gat, mers de caprioara si toate “rotunjimile” la care tu visezi de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. Am si par blond (sau roscat, sau negru, daca vrei), ochi verzi si sunt atat de frumoasa pentru ca tocmai am coborat de pe coperta unei reviste cu fotomodele. Sunt eu, femeia care stie ce vrea, care stie cum sa obtina ce vrea! Si cand ies la vanat, caut vanator adevarat! Ai auzit bine! E doar o impresie ca doar voi barbatii vanati…De fapt noi ne lasam vanate…Dar o facem doar daca dam peste un vanator adevarat…

Acum am sa te invat ce inseamna sa fii un vanator adevarat. Ia un pix si noteaza. Nu e chiar atat de greu, dar daca nu stii notiunile de baza te pierzi in jungla urbana in care caprioara se intalneste mereu cu mai multi… vanatori. Asa ca tu trebuie sa te remarci. Tu trebuie sa fii vanatorul adevarat.

10563155_10152408666728763_3823601827418099807_n (1)

Vanatorul adevarat trebuie sa aiba toate atuurile…Trebuie sa aiba acele calitati atat de necesare pentru ca ea, caprioara, sa poata fi imblanzita inca de la primul contact. Trebuie sa ai sarm, sa ai o forta interioara care sa o atraga, sa o seduca, sa o cucereasca. Cum poti face asta? Iti trebuie o doza de farmec. Ce spui? Nu il ai? Pai nimic mai usor! Cu noua gama Gerovital H3 Men ai farmecul la purtator. Nu, nu e o gluma! Chiar e atat de usor! Usor pentru tine! Pentru ca cei care au creat aceasta gama au vrut ca tu, TU, sa fii vanatorul adevarat. Sa iti spun mai multe despre noua gama de cosmetice Gerovital H3 Men? 

Print

N-am sa iti descriu caracteristicile lor. Asta poti afla singur. Dar am sa iti demonstrez ce efect au ele.

“Scena: holul unei facultati…Eu, cu un brat de carti, ies de la un curs si cu pasi grabiti ma indrept spre o alta locatie, spre un alt curs. In graba mea ma izbesc puternic de ceva si, cartile mele, se imprastie ca frunzele de toamna sub un copac. In gandul meu: “Asta mai lipsea! Pierd acum minute pretioase adunand carti…Si oare ce idiot s-a postat exact in calea mea?” Fara sa ma uit in alta parte decat la carti incep sa le adun repede…In aceeasi secunda ma invaluie un miros…E puternic, masculin, sexy…”Poate nu e chiar atat de idiot…Miroase bine!”…O mana masculina, dar ingrijita, ridica pe rand cartile si mi le pune in brate, in timp ce o voce spune ceva…Nu aud ce spune…Nu ma pot concentra… Mirosul lui e absolut seducator, plin de farmec…Simt deja fluturi in stomac si imi trebuie putin curaj sa imi ridic privirea…Cand o fac, il zaresc printre genele care flutura timid, pe EL. Da, asa arata El, vanatorul adevarat. Are farmec! Imi zambeste, zambesc si odata cu zambetul lui hotarasc sa ma las vanata. Daca e un vanator adevarat, atunci isi merita prada 😉

P.S. Seman a felina sau a caprioara, dar sa fie clar: nu sunt o prada usoara! Decat daca vreau 😉 

IMG_0979

Acest articol a fost scris pentru Proba 1 – Farmec din cadrul competitiei Super Blog 2014