A VENIT TOAMNA! ACOPERA-MI INIMA CU CEVA SAU MAI BINE…INVITA-MA LA O CAFEA!

E noapte, intuneric si ascult, al inimii mele tumult

Si zeci de ganduri mult grabite, se inghesuie, pe nesimtite

In mintea mea destul de obosita,

Care se vrea la-aceasta ora adormita.

 

Nu pot sa dorm si parca nici n-as vrea,

Mi-e dor de dimineata si de o cafea

Acele ceasului sa le rotesc daca-as putea ,

As transforma aceasta noapte-ntr-o cafea…

 

Mi-s grele pleoapele de o nedormita noapte,

De temeri, framantari si soapte,

Sa incep aceasta noua zi nu as putea ,

Fara alintul meu de dimineata: o cafea.

Prima mea cafea…Daca ma intrebati imi aduc aminte cu greu de ea…Tin minte ca undeva prin adolescenta o certam de zor pe mama care nici nu deschidea bine ochii ca era cu o cana mare de cafea aburinda in mana. “Predica” mea se referea la cat de nesanatos este obiceiul de a bea cafea dimineata pe stomacul gol. Bineinteles ca mama ma aproba, dar a doua zi de dimineata o gaseam cu aceeasi cana mare de cafea in mana.

Anii au trecut si am ajuns la facultate. Pardon, la doua facultati. cand cursurile si examenele au inceput sa se aglomereze si sa imi dea coate simteam ca sunt la capatul puterilor si ca am nevoie de putin ajutor pentr a putea duce la bun sfarsit tot ceea ce am inceput. Si asa a inceput povestea in care eu si cafeaua am inceput sa ne imprietenim. In caminul studentesc, ziua era atata zarva, incat nu iti puteai auzi nici macar gandurile, daramite sa inveti si sa te pregatesti pentru examene. Asa ca singura mea scapare era sa invat la adapostul si linistea noptii. Asa ca noptile mele au devenit albe, dar de un alb stralucitor…Imi amintesc si acum mirosul de cafea facuta la ibric si linistea care imi erau atat de dragi. Cu ceasca de cafea in mana, cu cursurile in alta, anii de facultate au trecut repede ca un vis…

A urmat apoi un loc de munca, loc de munca ce ma obosea uneori atat de mult incat cafeaua era o adevarata binecuvantare…Eram atat de bune prietene incat pe statea pe biroul meu toata ziua…Am invatat sa o sarut de cand ziua se alinta cu noaptea pana cand cu graba pasii mei se indreapta spre casa, spre odihna….Fiecare zi incepe cu un ritual aproape sfant pentru mine…Cand deschid ochii, inainte de orice, pornesc aragazul si imi pun cafeaua sa se faca la ibric…Pana cand eu ma pregatesc de munca, se aude suieratul ibricului,  o chemare la trezire, la energie, la viata…Sorb alene din cafea, imi pun ordine in ganduri…O gust doar, iar si iar, impletesc fiecare sorbitura de cafea cu activitatile ce trebuie si ele sa faca parte din rutina de zi cu zi…

Au mai trecut ceva ani,  si cafeaua ne-a unit destinul mie si sotului meu…Stateam impreuna dimineata, in aceea dulce stare dintre trezire si somn, cu cestile de cafea in mana fara sa spunem nimic…Imparteam canapeaua, fiecare cu cescuta lui de cafea in mana si asteptam ca ea sa dea un imbold zilei, zilelor…

Cafeaua mea alintata de doua lingurite de zahar, plus cateva picaturi de lapte care sa se impleteasca perfect atunci cand imi atingeau papilele gustative si …conexiunile neuronale…Cafeaua mea alintata, rasfatata, feminina…

Cafeaua lui neagra, tare, fara pic de dulceata sau moliciune…Cafeaua lui puternica, plina de personalitate…

 

Dupa ceva timp viata noastra s-a schimbat si am ajuns de la planurile in 2 la vizele in 3…N-as vrea sa va spun ca fara cafeaua noastra cea de toate zilele (pardon, de toate noptile) nu am fi facut fata tumultului adus de cel mic in viata noastra…Nici macar nu mai conta cat era de alintata era cafeaua, daca era cu zahar sau nu, daca ii adaugam sau nu lapte, important e ca era acolo…Renuntasem la cele doua cesti….Aveam una singura din care beam pe rand, care era treaz, si o umpleam mereu pentru ca fara ea simteam ca nu reusim sa facem fata noii misiuni…Era mereu acolo, ne ajuta cand pleoapele nu mai puteau sa se tina singure, cand gandurile o luau razna si oboseau de atata plimbat si agitatie…

Cafeaua ne-a insotit mereu…M-a insotit mereu…Poate pare ca exagerez sau poate am sa cad in ridicol dar nu ma pot abtine de la a va spune ca pentru mine cafeaua e un adevarat miracol…Pentru mine inseamna energie, putere de a continua chiar si atunci cand tot ce simti e ca vrei sa te opresti…

Ani de zile cafeaua mea s-a nascut leganata in sanul acestui expresor…

Pana cand …Dar sa o luam cu inceputul…Ca intotdeauna m-am trezit inaintea tuturor …Si totusi ca niciodata ceva a mers rau…Am facut ceva diferit…De ce spun asta? Pentru ca, inainte ca suieratul atat de binecunoscut si familiar mie sa apara, cafeaua mea era proiectata pe peretii livingului meu…Norocul a facut ca eu sa nu fiu in apropiere, asa ca am scapat teafara si nevatamata..Nu acelasi lucru se poate spune si despre linvingul meu…Peretii mei erau plini de pete (mai ceva ca dalmatienii) de diferite culori, de diferite marimi si bineinteles de diferite forme…Puteai citi pe peretii mei si viitorul si prezentul si trecutul…

Bineinteles ca sotul nu a fost deloc incantat …Chiar si acum ma tachineaza cand imi aduce aminte de acea intamplare…Iti spusesem sa gasesti si tu o calea mai evoluata spre cafeaua de dimineata, dar tu ,bineinteles, a trebuit sa astepti pana cand situatia e “explodat” (la propriu nu la figurat)…

Cum expresorul meu isi gasise tragicul sfarsit proiectat pe peretii din living am inceput sa caut un expresor de cafea care sa il inlocuiasca cu succes pe cel vechi. Bineinteles, ca de obicei, cautarile le fac comod din fata claculatorului…Asa ca nu a durat mult pana cand am gasit un magazin online de expresoare unde fiecare expresor avea personalitatea si frumusetea lui. cautarea a fst destul de agitata, de haotica si de plina de incrancenare…

Dar cand l-am vazut, a fost dragoste la primul click…M-am indragostit de el, expresorul Philips profesional…

Vedeam deja viitorul nostru impreuna: el leganadu-mi cafeaua, eu sarutand-o….

A venit, a venit toamna! Acopera-mi inima cu ceva! Sau mai bine ..invita-ma la o cafea! 

 Acest articol a fost scris pentru Proba 17 – MarketOnline.ro, Cafeaua-licoarea magica a invingatorilor, din cadrul competitiei Super Blog 2014.

SANATATE CU PRODUSE NATURISTE DE LA VEGIS!

In acest moment, daca tu, cel care citesti aceste randuri, ai putea vedea dincolo de monitor, m-ai vedea pe mine daramata de o “raceala”…Ca sa nu iti foretez prea mult imaginatia iti ofer eu  imaginea exacta din spatele monitorului: eu, verde, galbena, albastra, in toate culorile pamantului, 5 tone de servetele imprastiate in jurul meu, 3 cani cu ceai, suc de lamaie si apa pentru hidratare, si 5 straturi (ca la ceapa) de haine pentru ca mi-e frig oricat de cald ar fi.

De ce iti spun asta te intrebi? Pentru ca azi sunt eu bolnava, maine esti tu bolnav…

In mod normal m-as duce direct la doctorita mea, care cu sprancenele ridicate si din spatele ochelarilor, mi-ar scrie o reteta care ar include obligatoriu si un antibiotic (just in case sau cum spune ea, ca sa ne asiguram ca nu se intampla alte lucruri mai rele). Nimic de obiectat, bineinteles!

Dar uite ca de ceva vreme parca imunitatea mea e tot mai ingenuncheata de diverse “boli” si parca am ajuns sa traiesc prea “pe medicamente”. Si asa apare un semn de intrebare! 

O fi chiar bine sa asteptam pana in momentul in care corpul nostru nu mai face fata si sa apelam mereu doar la medicamente, care asa cum stiti si voi, fac bine intr-o parte si strica in alta parte?

Na, ca v-am bagat in ceata, si nu asta era scopul ! Scopul era sa ne gandim putin impreuna la …altceva…

De exemplu am gasit cu ceva vreme in urma un magazin online cu produse naturiste.

Acum cand sunt la ananghie mi s-au activat conexiunile neuronale (cele cateva ramase neafectate de ….) si mi-am  amintit ca aici pot gasi si altfel de produse care sunt absolut importante pentru sanatatea mea. 

Bineinteles ca aflandu-ma in starea in care m-ati gasit la inceputul acestui articol (adica praf si pulbere, varza sau cum mai vreti voi sa va exprimati) prima sectiune a acestui site pe care am accesat-o a fost cea de raceala si gripa.

Pentru ca sunt deja lovita de ….raceala, primul produs pe care mi-l cumpar este Koflet Sirop…De ce? Argumentul meu forte este experienta mea cu acest produs. Baietelul meu raceste destul de des (fiind mic are imunitatea destul de scazuta), dar cu Koflet Sirop am reusit de multe ori sa intoarcem raceala si sa nu ajungem (iarasi!) la antibiotice. 

Este un produs care poate fi folosit atat pentru copii, dar si pentru adulti. Merge pe ambele tipuri de tuse, asta fiind foarte important pentru mine pentru ca tusea mea (si a copilului meu) este schimbatoare ca si vremea: ba seaca, ba productiva.

Este pe baza de plante si:

• are proprietati expectorante si mucolitice
• proprietati antialergice, antimicrobiene si imunostimulatoare, care ajuta la calmarea tusei

Si bineinteles, avand in vedere pozitia ingenuncheata a imunitatii mele, am decis ca putin ajutor nu i-ar strica asa ca imi iau si o cutie de Laptisor de matca pur.

De ce? Pentru ca:

• are un important rol antibacterian, antifungic şi antiviral, stimulând şi producerea de celule stem.
• are un rol crucial în procesul de transmitere a impulsurilor neuronale (nu degeaba va spuneam 
• contine complexul de vitamine B – respectiv B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, B12
• contine un număr ridicat de săruri minerale: Potasiu, Calciu, Fier, Siliciu, Magneziu, Fosfor, dintre care Potasiul se găseşte în concentraţia cea mai mare , glucide şi enzime.

Beneficiile?

• rezistenţă la efort (am cam pierdut- odata cu anii care s-au adunat pe umerii mei)
• refacerea organismului după intervenţii chirurgicale şi tratamente agresive
• menopauză
• oboseală cronică (se tine de mine ca scaiul de oaie )
• surmenaj,
• astenie,
• lipsa poftei de mâncare,
• randament psihic şi intelectual scăzut,
• anemii,
• anorexii

Asadar iarna aceasta m-am hotarat: imi trec sanatatea pe produse naturiste de la Vegis. Daca vrei si tu sanatate din natura aboneaza-te la Newsletterul Vegis pentru a fi la curent cu super ofertele de Black Friday!

 

REFRESH YOURSELF CU SHEINSIDE!

Asa cum stiti cu totii a inceput deja numaratoarea inversa pana la renumitul moment, indelung mediatizat, Black Friday. Daca esti barbat stai cu sufletul la gura in asteptarea ofertelor la electronice, calculatoare, gadgeturi etc. Daca esti femeie treaba sta altfel: desi ai dulapurile pline, nu ai niciodata cu ce sa te imbraci asa ca niste reduceri la haine inainte de Black Friday pica la fix. La fix ca tu sa te innoiesti inaintea marelui “eveniment”.

Acum am o veste buna pentru tine. Cu sheinside.com reducerile iti pica bine ;). La achizitia a doua articole de imbracaminte, al doilea articol vine cu 60 % reducere din pretul initial. E ceva, nu?

Eu de exemplu nu ma pot abtine in a cumpara rochii. Cred ca daca cineva m-ar lasa intr-un magazin de rochii sa iau cate pot cred ca si daca as ajunge sa ma tarasc tot as mai avea nevoie de cateva rochii ;)) 

Asa ca primul produs care mie mi-a facut cu ochiul este bineinteles, ati ghicit!?, o rochie. Are maneci scurte, imprimeu floral si o culoare absolut superba. Pana la urma aveam nevoie de o rochie care sa ma faca sa fiu sexy (nu ca n-as fi deja 🙂 si pretul este si el pe placul meu fiind de doar 22.89 $.

Al doilea produs ales de mine este, stiu ca o sa va iau prin surprindere, dar asta este, tot o….rochie. Este la fel de sexy (nici nu se putea altfel, nu), are un imprimeu dantelar si evidentiazaminunat orice tip de talie. Are pretul de doar 22.39 $.

Si ca sa nu ziceti ca am o fixatie cu rochiile (nu ca n-ati avea dreptate, dar ma rog…) ultimul produs ales nu a mai fost o rochie ci….suspans….un pulover. Este cu dubla utilizare: de Black Friday si bineinteles de Craciun. P.S . In caz ca va intrebati, nu, nu sunt dusa cu pluta, ci cu renii (pardon, renul) din dotare. Si m-a costat doar 27.67 $. Cool, nu?

Refresh The View Before Black Friday!

Beat The Rush!

Buy 2 Get 1 60% Off here:

Buy 2 Get 1 60% Off

BUCURIA DE A FI PARINTE SAU NUMAI PARINTE SA NU FII?!!!

Sunt parinte! Acesta e un lucru cert! Singurul! Din momentul in care am devenit parinte restul lucrurilor care au urmat au stat clar sub semntul incertitudinii! De ce? Va intrebati?

Pai, in primul rand, cand esti parinte de copil mic (bebe strumf) nu e cert ca vei avea timp sa mananci, sa dormi daca esti obosit sau chiar sa faci cate o baie din cand in cand ca macar oboseala sa se spele (nu degeaba se zice la romani ca cele rele sa se spele, cele bune sa se adune). 

Daca esti parinte de copil prescolar stau sub semnul incertitudinii linistea si somnul tau cel de toate noptile deoarece odata cu intrarea in gradinita si cu inceputul construirii unei imunitati noptile tale devin albe ca neaua (m-am abtinut cu greu sa spun negre ca smoala).

Daca esti parinte de copil scolar sta sub semnul incertitudinii capacitatea ta de a tine pasul cu schimbarile din programa si cu multitudinea de teme, proiecte etc. Pe masura ce anii de scoala se aduna in portofoliul copilului tau incepi tot mai mult sa te uiti crucis (ca sa nu spun ca “boul la poarta noua”) la ce se cere pentru a fi pregatit la scoala.

Urmeaza apoi sa fii parinte de copil adolescent cand autoritatea ta sta numai sub semnul incertitudinii si cand scopul copilului tau e sa te ignore, sa te sfideze si sa te considere depasit.

Cred ca si tu, indiferent in ce stadiu de parinte esti, ai avut de multe ori tendinta si oftatul aferent zicerii: “numai parinte sa nu fii”! Si cine ar putea sa ne invinovateasca? Sa fii parinte nu e deloc usor mai alea avand in vedere ca, copilul vine fara instructiuni de utilizare (stii si tu cat te-ai chinuit sa montezi biroul cumparat de la chinezi la care au uitat sa ataseze instructiunile de utilizare, nu? ). Gluma e gluma, insa cu meseria de parinte nu prea poti glumi.

Asa ca inveti treptat treptat fie de la altii, fie din propriile greseli.

Dar daca intoarcem reversul medaliei ne dam seama ca a fi parinte e cea mai mare bucurie. Cei care nu aveti copii o sa spuneti ca nu e chiar asa, ca in viata iti poti croi singur bucurii si ca fericirea ta nu atarna de aparitia unui copil in viata ta. Si probabil asa e. Insa daca ai un copil intregul tau univers se schimba. Viata ta se vede prin ochii lui. Bucuria ta se hraneste din bucuria lui. Iar bucuria de a fi parinte sterge cu buretele momentele in care oftezi spunand “numai parinte sa nu fii”.

Pentru mine copilul meu reprezinta totul. Nu mi-as vedea viata fara el asa ca incerc sa ii ofer toate bucuriile posibile pentru ca eu sunt leaganul copilariei lui. Incerc sa petrec momente frumoasa, de calitate, alaturi de el. Incerc sa fiu atenta la evolutia ui, la dorintele lui, incerc sa il alint si sa ii alint copilaria.

Si fac asta mereu in avans cu gandul mereu la alte momente pe care vom putea sa le petrecem impreuna. De exemplu acum, de cand a inceput vremea mai rece am inceput deja sa ma gandesc la fulgi de nea, la zapada si la o sanie pentru copii. Deja ma gandesc la cum ne vom da impreuna cu saniuta, la obrajii nostri inrositi de gerul de afara si la tipetele de bucurie scoase de piticul meu atunci cand saniuta demareaza in tromba. Asa ca o saniuta noua, potrivita pentru anii lui (iau in considerare spusele lui :”uite, mami, nu mai sunt mic! uite ce mult am crescut!”) este absolut necesara pentru ca noi sa ne bucuram de “Zana Iarna” sau “Craiasa Zapezii”. Si uite asa, cu ajutorul celui mai bun prieten al meu, Mr. Google, am gasit magazinul online Babytrend. Aici am fost suprinsa de diversitatea categoriilor de produse de care dispun: carucioare copii, scaune auto copii, camera copilului, la masa, igiena si sanatate, la plimbare, joaca si activitati, jocuri si jucarii, gradinita si scoala. Am pierdut ceva vreme admirand produsele lor si facandu-mi o lista de dorinte pentru cel mic (mai ales ca se apropie cu pasi repezi Mos Nicolae, Mos Craciun si ziua celui mic). Cu greu m-am adunat si am revenit la scopul initial si anume, cautarea unei saniute perfecte.

 

Saniutele asa cum vedeti in imaginile de mai sus au evoluat mult asa ca iarasi am stat foarte mult cantarind optiunile (pe babytrend gasesti saniute de toate tipurile si felurile la preturi mai mult decat accesibile). Ma tot tragea atat spre saniutele de lemn, clasice, care imi amintesc de copilarie, insa imi tot spuneam ca totusi lumea a evoluat asa ca nu e chiar in regula sa ma agat doar de clasic. 

In incercarea de a ma hotari ce saniuta sa comand am decis sa ma mai plimb putin pe site deoarece stiu ca odata cu bulgareala, mersul la saniuta si facut de ingerasi in zapada apar inevitabil si micile raceli, tusea etc. Nu vreau sa ma gandesc la aceste aspecte insa sunt un parinte calculat asa ca imi place sa fiu pregatita, astfel incat situatiile neplacuta sa nu ma ia prin suprindere. 

Aici a fost foarte usor sa ma decid deoarece iarna trecuta am tot plimbat niste aparate aerosoli de la un prieten si de o matusa si, viceversa, pentru ca iarna ne-a cam dat de furca. Am pus repede in cosul de cumparaturi un aparat pentru aerosoli 2 in 1 Maxi Mebby, pentru ca are dubla functie: terapia cu aerosoli si spalarea si curatarea cailor nazale. Are un sistem de dubla-supapa cu care se poate mari aportul de medicamentatie inhalata si are un filtru anticontaminare care e foarte util (sunt convinsa ca si aparatul meu va fi pendulat intre noi si copiii altor prieteni in momentele in care acest lucru va fi necesar). Contine si o cutie de accesorii in care gasim 2 masti, una pentru copil, una pentru adult, ceea ce e foarte bine!

 

Cu saniuta nu m-am hotarat nici acum 100%, dar am adaugat in cosul de cumparaturi una clasica, de lemn, dar pe lista de cumparaturi a lui Mos Craciun figureaza una mai moderna – mosul trebuie sa tina pasul cu tendintele 😉 De ce am mers pe cea clasica? 

• pentru ca este confectionata din lemn masiv de fag de calitate superioara
• pentru ca este usoara si potrivita pentru orice tip de derdelus
• pentru ca lemnul este finisat cu lac ecologic rezistent asta asigurand trainicia saniutei
• si, bineinteles, pentru designul clasic, care imi aminteste de copilarie

Tu cat de des pendulezi intre “bucuria de a fi parinte” si “numai parinte sa nu fii”? Si ce anume ai cumpara de pe Babytrend pentru momente frumoase alaturi de cei dragi tie? 

P.S. Daca ai pus deja ochii pe unul/ mai multe produse aboneaza-te la newsletter pentru a afla ofertele Babytrend de Black Friday .

Articol scris în campania “Babytrend”  din cadrul competiţiei Vinerea Bloggerilor/BlogAwards.

 

UNDE TEAMBUILDING NU E, ECHIPA NU E!

Anul de gratie 2000 si ceva (nu dau cifre exacte pentru ca, daca va descurcati cu matematica, puteti face un calcul simplu si atunci nu-mi convine ;)).Terminasem facultatea de o luna si eram proaspat intoarsa acasa, intr-un oras atat de mic incat, daca ieseai pe strada, la fiecare aproximativ 20 de secunde trebuia sa saluti si sa zambesti unui cunoscut. Eram hotarata, determinata si constienta de faptul ca viata mea e la inceput de drum. Aveam sperante atat de mari incat doar aripile imi mai lipseau. Imi doream un loc de munca. Am pornit cu ideea ca vreau un loc de munca, orice loc de munca. Vreau sa muncesc, sa invat, sa adun experienta. 

De pe piedestalul celor 4 ani de facultate gasirea unui loc de munca parea floare la ureche, mai ales la pregatirea si recomandarile pe care le aveam. Realitatea insa mi-a dovedit ca lucrurile nu merg intotdeauna in directia in care trebuie sa mearga. Si acum ma vad cu un teanc de cv-uri sub brat, batand din usa in usa, si lasand cate un cv, in speranta ca, de undeva, va aparea si locul meu de munca. Nu luasem insa in calcul ca, pentru un loc de munca, iti trebuie un cumul de mai multi factori care nu tin neaparat de pregatire (pe unii cred ca ii stiti si voi, din nefericire, foarte bine: pile, relatii, ceva fonduri 🙂 ). Incet, incet, refuzurile, privirile consternate, uneori morocanoase, atunci cand lasam cv-urile, au inceput sa ma demoralizeze. 

Intr-o zi insa, totul s-a schimbat. Am vazut un anunt cu un loc de munca (nu era ce imi doream,dar macar era un loc de munca). Mi-am notat datele despre concursul pentru locul de munca respectiv (traducator), mi-am luat bibliografia si am inceput sa invat. M-am prezentat la concurs fara prea multe sperante deoarece, invatasem deja, pe propria piele, ca nu prea aveam loc nicaieri…

Si totusi, dupa mai multe probe de concurs, intr-o zi, un telefon, m-a anuntat ca eu am fost aleasa. Eu? Nu imi venea sa cred!

Ce a urmat apoi? M-am trezit intr-o echipa cu 6 persoane atat de diferite, incat, chiar si facand un exercitiu de imaginatie, imi era greu sa imi gasesc locul. Celelalte 5 persoane erau oameni cu experienta, o experienta care numara cam tot atatia ani, cati ani aveam eu de viata. Ma simteam stinghera, mica, un copil intr-o lume de oameni “mari”, atat la propriu, cat si la figurat. 

In prima luna de munca totul era neclar, nesigur…Nu stiam exact ce trebuie sa fac, cum trebuie sa fac, incotro sa ma indrept…

Intr-o zi, un email, ne anunta ca la sfarsitul saptamanii viitoare va avea loc o actiune de teambuilding la munte. Cand am terminat de citit emailul eram deja nelinistita, pentru ca aveam mai multe necunoscute si temeri: nu stiam ce insemana teambuilding, trebuia sa ma interesez de locul unde urma sa se desfasoare acest teambuilding, si anume tabara Straja, vila Alpin*** si ma stresa si ideea de a petrece cateva zile intr-un loc complet necunoscut, alaturi de persoane pe care inca nu le cunoasteam aproape deloc. 

Primul pas facut a fost, bineinteles, un research pe google. Unii spuneau ca teambuilding inseamna sa construiesti o echipa, altii ca e doar un prilej de distractie, un fel de  “hai sa ne pierdem timpul si la munte, nu numai la birou”. Deci cu team buildingul m-am lamurit… nu prea 🙂 

O alta cautare pe google mi-a explicat ca Vila Alpin ***  este situata in statiunea  Straja. In apropiere la doar 50 de metri este telescaun, iar daca te intorci la 90 de grade (mai mult sau mai putin) dai cu ochii de o priveliste superba a Muntilor Retezat. 

Aici o gramada de dotari: restaurant propriu (cu mancaruri ca la mama acasa, adica traditionale), un centru de inchirieri echipament sportiv (in special pentru cei tineri si nelinistiti), centrala termica si apa calda permanent, restaurant, bar, sala de conferinta, internet wireless. Deci nu o sa imi lipseasca nimic. Unde mai pui ca la cerere se pot organiza activitati de: rafting, tiroliana, escalada, paint ball, activitati speo. Wow!

Zilele au trecut rapid si iata-ne ajunsi la locul stabilit. Nici acum nu imi imaginam ce activitati outdoor va face seful meu care nu zambea mai niciodata, colega care statea mereu cu nasul in monitor fara sa scoata ore in sir nici un sunet, sau eu, care nu ma prea impacam cu sporturile extreme.

Cand am ajuns am fost intampinati de o atmosfera calda, prietenoasa. Personalul zambea mereu incercand sa ne faca sa ne simtim “ca acasa”. Zambetele lor, ambianta placuta, mancarea buna, au reusit sa ne relaxeze (chiar si pe mine) si sa ne faca mai deschisi, mai prietenosii unii cu altii. Am inceput sa schimbam impresii, sa vorbim despre locul in care eram si, incet, incet sa ne cunoastem mai bine. 

Ziua a doua a inceput la fel de bine. Dupa micul dejun, am urcat pana la Varful Straja, un loc plin de energie, unde se gasesc canale energetice de o importanta impresionanta, deoarece ele sunt legate de celelalte piramide energetice din toate colturile lumii.

N-as putea sa va spun exact cand, sau cum s-a intamplat, dar reusita acestui team building la Straja a fost una neasteptata pentru mine.

Undeva in acest cadru mirific: 

printre activitati de catarare (cine si-ar fi inchipuit ca seful mereu imbufnat va avea abilitati de catarare atat de bine dezvoltate 😉 ) 

 si mini conferinte:

am inceput sa ne cunoastem mai bine si sa devenim o echipa in adevaratul sens al cuvantului. 

Asa ca, acum, de la birou, cu zambetul pe buze si cu gandul la acele momente frumoase va spun: “Lasa marea, lasa plaja, Hai in tabara la Straja!”

Acest articol a fost scris pentru Proba 16–Vila Alpin *** din Straja, Teambuilding la Straja, din cadrul competitiei  Super Blog 2014.

DEMULT, TARE DEMULT, CAND NU EXISTA INTERNET!?

A fost odata ca niciodata…Pe vremea cand  facea plopșorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti… Demult, tare demult, erau era o imparatie in care oamenii furnici  traiau simplu…Aveau doar grija zilei de azi si speranta zilei de maine…Nu aveau telefoane mobile (rar de tot intalneai vreun om furnica, care avea un telefon fix, adica din ala cu fir daca va mai amintiti de el), televizoarele erau rupte dintr-un muzeu (erau alb negru, cu carcasa de lemn, mari cat o piesa de mobilier si functionau pe principiul pumnului aplicat strategic) si de Internet, nici nu se auzise, daramite sa existe in vreuna din locuintele lor. Daca priveai aceea imparatie de sus parea un musuroi de furnici. Ca la un semnal dimineata incepea forfota si furnicile adulti se indreptau spre fabricile si uzinele patriei. La un alt semnal, putin mai tarziu, in zi (inainte de ora 8) incepea forfota furnicilor copii. Acestia se indreptau spre scoli cu cheia de gat, fara sa aiba nevoie de insotitori care sa ii atentioneze la fiecare pas: ai grija, nu pasi asa, nu te grabi etc… Strazile nu erau pline de de masini bara la bara, claxoane, injuraturile soferilor grabiti sa ajunga la destinatie…Se auzeau doar pasi si rasete cristaline de copii. Pe urma se asternea o liniste totala deasupra musuroiului. Furnicutele adulti isi vedea de treaba la locul de munca, iar furnicutele copii invatau pe bancutele scolilor. La un alt semnal furnicutele copii se indreptau spre case. Ajungeau acasa unde erau singuri, se dezbracau, mancau ceva, isi terminau temele si pe urma cu cheia de la usa atarnata de gat si cu o minge la mana se intalneau mereu cu alte furnicute copii, care aveau si ele cheile de la usi atarnate de gat. Incepeau apoi sa se joace. Nascoceau tot felul de jocuri din imaginatia lor (realitatea nu le punea la dispozitie prea multe posibilitati): “Flori, fete si baieti”, “Tari, orase, ape”, “Tara, tara, vrem ostasi”, “Ratele si vanatorii”, “Castel”, “Lapte gros”, “Capra noua”, “De-a v-ati ascunselea”, “Sotron” etc.

Furnicile copii stateau afara pana cand ziua se ingana cu noaptea si pana cand vreun parinte furnica dadea semnalul: “A inceput Mihaela!”. Atunci fiecare copil furnica pornea intr-o cursa contra cronometru pana in fata televizorului alb negru cu purici, unde pentru`10 minute traiau o alta viata. 

Timpul a trecut peste musuroiul de furnici si incet incet viata furnicilor a luat o alta directie…Furnicile adulti se urcau in masini impreuna cu furnicile copii pe care ii duceau pana la scara scolii. In trafic furnicile adulti erau mereu cu ochii pe ceas, cu nervii intinsi la maxim de presiunea de a ajunge la timp la locul de munca si cu mana apasata aproape mereu pe claxonul masinii in speranta ca sunetul facut de acesta va face lucrurile sa se miste mai repede. Cand ajungeau la locul de munca, furnicile adulti se asezau in fata unui calculator de unde nu se mai ridicau decat cand venea ora de plecat acasa (uneori cu intarziere de la o ora pana la n ore). Nu mancau, nu faceau deloc miscare si ramaneau tintuite pe scaunul de la birou. Pe langa calculatorul din dotare, telefonul suna tot timpul si furnicile adulti erau cu telefonul mobil intr-o mana si cu mouse-ul in cealalta. Cand venea vremea de plecat acasa, traseul era acelasi doar efectuat in sens invers: trafic, nervi, claxoane. Ajunsi acasa atat furnicile copii, cat si furnicile adulti se asezau iarasi in fata calculatorului. In casa era liniste. Nici o vorba nu rupea tacerea. Se auzea doar zgomotul tastelor de la calculator inmultit cu numarul de furnici din casa respectiva. Activitatile desfasurate la calculator erau proiecte (word, excel), internet (documentare sau distractie), jocuri online, retele de socializare (unele furnicute obisnuiau chiar sa glumeasca: Daca nu ai Facebook, nu existi”). Urma apoi o pendulare intre calculator si televizor fara vreun scop precis. Si ziua se incheia fara prea multe vorbe.

Unde, cand si cum s-a facut aceasta trecere este destul de greu de spus. Cert este ca diferenta dintre cele doua “timpuri” e ca de la cer la pamant.

Eu, personal, sunt o furnicuta ce a prins ambele perioade. Am fost furnica copil cu cheia atarnata de gat, cu prietenii mereu langa mine, pentru ca mai tarziu, sa ma transform in furnica adult ce sta in fata calculatorului nepermis de mult. Uneori ma cert singura reprosandu-mi propria “robotizare” si, totusi, analizand viata de acum si cea de demult parca nu as mai putea sa traiesc altfel decat o fac acum. Atunci eram mai fericita, vorbeam, traiau cu adevarat, fara telefoane, televizoare, Internet (si n-am murit, sunt tot aici), acum insa daca as lua-o de la capat cred ca as considera-o un fel de Apocalipsa. Sunt un fel de furnica robot dependenta de tot ce inseamna tehnologie, si in special de Internet. Acum nu ma vad fara calculatorul meu cu procesor Intel, care se misca atat de repede incat ma ajuta sa termin toate proiectele inainte de deadline-uri. Si bineinteles nu as putea sa traiesc fara routerul wirelles care imi pune la picioare intreaga lume a Internetului, de care am atata nevoie secunda de secunda. Iar cand am probleme   cu calculatorul mentionat anterior, nu ma vad decat apeland cu incredere la prietenul meu devotat, magazinul MediaDOT.ro. 

Asa ca, acum la final de poveste, ca daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit aici, viata fara Internet m-a fi privat de:

• statul intre 8-10 ore in fata calculatorului si sacrificarea pana si a unui “balon” (stiti voi care 🙂 )
• mesajele de genul “daca nu trimiti acest mesaj mai departe in 3 zile, o sa cada cerul si o sa se surpe pamantul”  🙂
• sunetele care ma atentioneaza din minut in minut ca am mai primit un mesaj (mai mult sau mai putin important) fie in casuta de email, fie pe facebook, fie pe messanger si ca, daca nu fac curatenie rapid, se vor ingramadi pana imi vor manca sufletul si viata 🙂 
• posibilitatea ca mama, sotul, copilul, prietenii etc,  sa stie in fiecare minut sau secunda ce fac (daca sunt sau nu in fata calculatorului) 🙂
• posibilitatea de a fi informata absolut despre toate activitatile pe care le-au mai facut prietenii mei (reali si/sau virtuali): ce au mancat, ce au baut, unde au parcat, unde s-au plimbat, cati dinti le-au mai iesit, cati le-au cazut, etc  🙂
• posibilitatea de a vedea o tona de poze cu prietenii mei si imposibilitatea de a distinge realitatea de Photoshop – pana sa imi dau seama ca exista Photoshop, Retrica etc incepusem sa intru in despresie ca probabil altii au descoperit secretul tineretii fara batranete si frumusetii fara uratenie in timp ce eu ma indrept spre panta destul de alunecoasa si coboratoare a vietii  🙂 
• situatia de a tasta si in somn proiecte, referate, texte etc
• posibilitatea de a-mi stresa prietenii atunci cand particip la concursuri (ca de exemplu, SuperBlog)  ca sa ma sustina (indiferent daca vor sau nu acest lucru) 🙂

Cam atatea mi-am amintit in acest moment, dar sunt convinsa ca lista poate continua la nesfarsit asa ca ramane deschisa. Daca nu ai avea Internet, de ce ti-ar lipsi?

Acest articol a fost scris pentru Proba 15–MediaDot.ro, Cu sau fara Internet, din cadrul competitiei  Super Blog 2014.

 

 

EU AM DOCTORUL MEU IN FRUMUSETE! TU?

Frumusețea personală este mult mai mare decat orice recomandare – Aristotel

Cand vine vorba de frumusete toti o cauta si toti o apreciaza. Cand esti femeie frumusetea este cu atat mai mult ravnita si, prin urmare, vanata. Din cele mai vechi timpuri, frumusetea a reprezentat o constanta in viata tuturor. In prezent, desi au trecut mii de ani, lucrurile stau la fel: vrem sa fim frumosi, vrem sa vedem frumusete in jur, prin urmare cautam mijloace de a sustine si de a ajuta frumusetea.

Uneori frumusetea trebuie mangaiata, trebuie ajutata sa iasa din cochilie. Eu am avut rabdare cu frumusetea mea si chiar am cautat un Doctor in Frumusete. De ce?

In adolescenta am avut un ten de invidiat. Nu am avut un ten acneic si tenul meu stralucea de sanatate si prospetime. Treptat anii au inceput sa treaca si sa lase urme pe fata mea. La inceput am incercat sa ignor aceasta problema spunandu-mi ca mie nu mi se poate intampla. Mai apoi am inceput sa ma invinovatesc, spunandu-mi ca, poate, daca as fi avut mai multa grija de tenul meu nu as fi ajuns la pete solare si la riduri fine. Acum am ajuns la momentul in care recunosc ca am aceste probleme si incerc sa le fac fata. Bineinteles ca indiferent de problema pe care o ai e mai usor sa o rezolvi cand ai alaturi un prieten. Prietenul meu la bine si la greu este Gerovital, Doctor in Frumusete. 

Asa cum stim cum totii Farmec are o experienta indelungata in cercetarea si crearea de produse cosmetice anti age, produsele companiei ajungand in peste 30 de tari, principalele piete de desfacere fiind: Japonia, Ungaria, Polonia, Republica Moldova, Irak, Kuwait, Grecia, Canada, Dubai. Iar acum, Farmec a lansat prima linie de produse dermatocosmetice, Gerovital H3 Derma+ Prof. Dr. Ana Aslan –prima gama de produse anti-age din lume. Gerovital Doctor in Frumusete reprezinta garantia inovatiei si a calitatii iar noile produse certifica clinic eficienta produselor.

La baza cosmeticelor Gerovital H 3 Prof. Ana Aslan se afla un complex inovator. Acest complex inovator contine trei ingrediente esentiale pentru ingrijirea tenului matur: acidul hialuronic, vitamina E si Juvinity supranumit Complexul tineretii sau Rezervorul de tinerete indelungata al pielii. Aceste ingrediente actioneaza impreuna impotriva imbatranirii tenului, pentru un ten care se simte si arata mai tanar, astfel:

• Acidul Hialuronic hraneste si hidratează tenul matur in profunzime, redandu-i supletea si restaurand bariera hidro-lipidica de protectie.
• Vitamina E permite eliminarea efectelor negative ale radicalilor liberi asupra tenului, protejand acidul hialuronic, fibrele de colagen și elastina proprii pielii.
• Juvinity, complexul inovator care a reinventat formularea de succes a Gerovitalului, supranumit „Complexul tineretii” sau “Rezervorul de tinerete indelungata al pielii”, are efect de intarziere a procesului de imbatranire metabolica a nucleului celulelor, devenind astfel posibila revigorarea replicarii celulare si pastrarea aspectului sanatos al pielii.

Indiferent de tipul de ten pe care il posezi acum ai Gerovital, propriul tau Doctor in frumusete pentru: ten deshidratat, ten sensibil, ten gras/acneic si ten ridat.

Din Gama Gerovital H3 Classic este alcătuita din 15 produse :

Primele fac parte din categoria produselor de curatare si hidratare: 

1. Fluid de curatare si demachiere pentru fata si ochi  Gerovital H3 Derma+

2. Crema activ hidratanta 24 h Gerovital H3 Derma+

3. Crema masca calmanta si regeneratoare Gerovital H3 Derma+

4. Crema dermoreparatoare Gerovital H3 Derma+

5. Crema emolienta super hidratanta Gerovital H3 Derma+

 Urmeaza apoi produsele pentru ingrijirea tenului gras si acneic:

6. Crema antiacneica Gerovital H3 Derma+

7. Gel spumant purifiant Gerovital H3 Derma+

8. Emulsie hidratanta matifianta Gerovital H3 Derma+

Iar pentru tenul ridat avem iarasi o serie de produse astfel incat sa putem alege ceea ce se potriveste cel mai bine tenului nostru:

9. Crema anti-rid şi fermitate Gerovital H3 Derma+

10. Crema anti-rid contur ochi Gerovital H3 Derma+

11. Activator antirid Gerovital H3 Derma+

Iar pentru ingrijirea parului avem 4 produse:

12. Tratament anti-cadere par, fiole Gerovital H3 Derma+

13. Sampon antimatreata Gerovital H3 Derma+

14. Sampon pentru scalp sensibil Gerovital H3 Derma+

15. Șamponul anticadere Gerovital H3 Derma+

Eu sunt fana Farmec si sunt mandra de acest brand romanesc,  asa ca sunt extrem de bucuroasa de lansarea acestei game pentru toate varstele, pentru toate tipurile de ten.

Produsele pe care eu le ador din aceasta gama si care rezolva problemele cu care ma confrunt in acest moment sunt cele anti rid si fermitate. Eu am Gerovital, Doctorul meu in Frumusete! Tu?

Acest articol a fost scris pentru Proba 13–Farmec, Adio, ten sensibil! , din cadrul competitiei  Super Blog 2014.

PARFUM DE FEMEIE!

“Parfumul este o emoţie lichidă.”

Michael Edwards

 

A fost odata ca niciodata…Undeva, candva, demult, tare demult…O fata, femeie in devenire…Iubea viata, iubea cerul, iubea orice raza de soare…Era la inceput de drum si stia ca pe acest drum va reusi orice isi va propune daca va zambi mereu, orice s-ar fi intamplat…

Era o zi ca oricare alta…Dimineata…Simturile inca erau adormite… O stare de relaxare, de moleseala placuta…Ochii refuzau sa se deschida…Ar fi dat orice ca starea aceea, dintre vis si realitate, sa continue la nesfarsit…Brusc un miros placut…La inceput usor, ca o mangaiere, ca o atingere de inger, apoi tot mai puternic, capatand contur si forta…Era un amestec de flori de portocale, note proaspete picante de ghimbir si lemn de santal cald…Mirosul m-a invaluit usor, apot tot mai puternic ca intr-un vartej pana cand m-am trezit in…copilarie….

Intotdeauna, inainte sa apara, simteam cum ma invaluie un parfum subtil, ca o mangaiere…Era mama! Parfumul acela ma facea sa ma simt in siguranta, ma facea sa simt ca lumea e a mea, ca nimic rau, niciodata nu mi se poate intampla…

Atat de mult am iubit acest parfum incat am vrut sa il fac al meu…Sa ma reprezinte…Sa apara inainte sa apar eu si, copilul meu, sa ii simta mangaierea, sa ii simta atingerea asa cum eu i-am simtit-o altadata…

Pentru mine este cel mai drag, mai senzual, mai puternic si totusi delicat dintre toate parfumurile pentru femei, este ARMANI CODE POUR FEMME.

De ce il iubesc? Pentru ca m-a insotit mereu in momentele importante ale vietii…A fost mereu acolo, in umbra mea, delicat, dar totusi cu forta si taria care m-au facut sa pasesc si sa merg inainte chiar si atunci cand pasii imi erau nesiguri…A fost alaturi de mine in zilele cand puteam zambi larg, dar si in zilele in care ma straduiam din rasputeri sa gasesc macar un motiv cat de mic pentru a putea zambi din nou…M-a invaluit mereu ca o soapta, mi-a facut sufletul sa tremure de nenumarate ori doar prin faptul ca era prezent si ca putea sa imi creeze sentimente si stari atat de puternice printr-o simpla atingere. Il iubesc pentru ca pentru mine nu e doar un parfum, e un cocktail de emotii pe care le traiesc de cate ori ma atinge…Il iubesc pentru ca nu este un simplu parfum, ci este un fior, o stare, o emotie, o poveste!

E parfumul meu…Parfum de femeie…Puternica, plina de viata, cu personalitate…E parfumul care ma face sa zambesc fara ca macar sa am nevoie de un motiv!

Acest articol a fost scris pentru Proba 13–Onlineparfum.ro, Povestea parfumului preferat, din cadrul competitiei  Super Blog 2014.

 

 

 

 

 

CU SHEINSIDE POTI SARBATORI SI TU THANKSGIVING DAY!

Asa cum stiti cu totii se apropie cu pasi repezi sarbatoarea ThanksGiving Day, sarbatoare de origine americana. Este o sarbatoare anuala de o zi, în care se multumeste pentru bogatia din acel an, dar in acelasi timp este o sarbatoare a familiei care le da prilejul membrilor dintr-o familie sa se reuneasca si sa petreaca impreuna momente frumoase, de calitate.

Sheinside vine iarasi in ajutorul nostru cu promotii de nerefuzat. Fie ca doriti sa va adaugati noi produse de imbracaminte garderobei dumneavoastra, fie ca doriti sa faceti un cadou cuiva drag pentru a va arata recunostinta acum e momentul ideal pentru ca promotiile de pe sheinside.com sunt de nerefuzat.

Primul articol care mi-a atras atentia a fost aceasta bluza absolut superba. Este simpla, dar culorile alb si negru o fac eleganta si foarte usor sa asortat si accesorizat cu alte piese de imbracaminte sau accesorii. Pretul este si el unul foarte bun si anume 26.19 $ fiind redus de la 43.98$.

 

A doua piesa de imbracaminte care mi-a atras atentia este la fel de potrivita pentru aceasta perioada mai rece a anului. Este vorba tot despre o bluza, de culoarea neagra, cu umar cazut. Are o roiala chic, se poate asorta cu orice si avantajeaza orice tip de silueta. Pretul este redus de la 41.98 $ la 23.99 $.

Iar ultimul articol de imbracaminte de care m-am indragostit este o bluza rochie, din bumbac,  cu maneci lungi, cu imprimeu cu randunele. Este absolut superba si poate fi purtata cu orice model de colanti. Este la reducere de la 33.98 $ la 22.39 $.

Thanksgiving day is coming!

Do not stop your steps of Thanksgiving!

25% OFF OVER US$50.

Code:pretg25

here: THANKSGIVING DAY SALE

 

 

UN LAPTOP, O PISICA SI UN ACCIDENT BIZAR!

Stiu o sa spuneti ca intr-o poveste nu au ce cauta un laptop, o pisica si un accident bizar…Dar uite ca povestea asta chiar e cu un laptop, o pisica si un accident bizar…Si intre ele chiar exista o legatura…stranie…

Avem o prietena de familie indragostita de pisici. Fara pisici viata ei n-ar avea sens. Fara pisici n-ar fi ea…Bineinteles ca are in dotare 4 bucati pisici, mari, pufoase, rasfatate si , nici nu se putea altfel, poznase din cale afara. 

Cum e o zi in casa prietenei noastre? Cam ca in filmele cu prosti, doar ca e un film cu pisici. Pisicile alearga peste tot, se catara pe perdele, sa bat, se pandesc de dupa usi unele pe altele, se alinta, se cearta, se impaca… Ce mai ? Actiune tot timpul!

Doar ca aceasta armonie nu e perfecta mereu. In perioadele in care cei doi motani din dotare simt ca trebuie sa isi dovedeasca “masculinitatea”, armonia casei dipare instantaneu. Care credeti ca sunt dovezile de “masculinitate”, de dovedire a barbatiei si de marcare e teritoriului? Banuiesc ca va puteti imagina si singuri, dar n-as vrea sa va imaginati altceva asa ca am sa va asigur ca intelegeti exact despre ce este vorba. 

Deci fiind doi motani e clar ca mereu e o lupta pentru “masculul alfa”. Adica fiecare doreste sa dovedeasca ca el e cel mai…si sa isi marcheze teritoriul astfel incat cei din jur sa inteleaga clar care le e locul…Asa ca incepe o competitie in a marca teritoriul (casa prietenei mele) cu…un anume lichid de culoare galbuie, cu miros foarte puternic, cu destinatie exacta. Unde? Cam peste tot! Nimic nu a scapat de “marcarea” celor doi motani. Si cand spun nimic, chiar asta vreau sa intelegeti. NIMIC! Nici chiar laptopul prietenei noastre. 

Cand a descoperit pata mare de pe laptop si mirosul puternic si intepator nu i-a venit sa creada. Bine ca laptopul era oprit in momentul “marcarii”, dar asta nu schimba foarte mult situatia. Fusese marcat si gata! 

Acum vine adevarata problema. Cum vindeci un laptop de asa ceva? Si cum spui cuiva care e legatura dintre o pisica si un laptop? Sau cum nu spui daca mirosul o spune singur? 

Cum sa mergi la un doctor de laptopuri si sa ii spui ca laptopul tau e victima luptei pentru suprematiei intre doi motani?

Bine, dupa ce si-a dat seama ca oricum nu are alta varianta, prietena noastra a hotarat sa iti duca laptopul la doctor. S-a consolat cu ideea ca oricum fiind doctor a vazut suficiente accidente bizare incat sa nu il mai mire nimic asa ca…

Cum s-a terminat povestea cu laptopul, pisica si accidentul straniu? Cu un  incarcator laptop si o carcasa laptop schimbate. A, si cu zambet din partea Doctorului Laptop. Vazuse multe la viata lui, dar asa ceva…

Articol scris în campania “Doctor Laptop”  /BlogAwards.