Ca orice poveste si aceasta poveste incepe cu a fost odata! Totul a inceput in urma cu aproximativ 7 ani…Eram tineri casatoriti si ne-am hotarat ca a venit timpul sa devenim parinti! Si uite asa a aparut in viata noastra: el, ingerasul nostru.
Inainte sa se nasca stiam clar regulile de buna crestere a copilului: copilul trebuie sa dorma singur inca de la inceput, sa nu fie prea rasfatat etc. Reguli clare! Doar de asta ai nevoie pentru a fi un parinte bun, nu?
Am intrat in meseria de parinte increzatori, plini de energie si optimisti ca trebuie doar sa vrei si totul e posibil…Pana aici totul e perfect!
De aici insa incepe o alta poveste! Micutul nostru s-a dovedit priceput a da planurile noastre peste cap inca de la inceput. A dormit in patutul pregatit de noi pentru el cam…7 zile:) Exact cam cat a durat icterul (am avut parte de un icter prelungit) a durat si starea de somnolenta…Pe urma…Pe urma inceput spectacolul: vreo 4 luni plans non stop din cauza durerilor de colici, pe urma vreo 2 ani plans din cauza iesitului dintisorilor, pe urma plans de…nici nu mai stiam pe urma pentru ce mai era plansul…Ajunsesem sa stim exact cati pasi sunt cu ochii inchisi de la usa pana la fereastra, intre canapea si patul de dormitor…Stiam orice traseu din casa cu ochii inchisi in timp ce ne leganam in diferite pozitii in speranta obtinerii unui minut de liniste! Bineinteles ca pe la 8 luni eram deja ingenuncheati si nu ne mai pasa unde doarme copilul atata timp cat doarme! Si uite asa din parinti cu principii si reguli clare am ajuns parintii care ar fi abandanonat totul pentru o ora sau doua de somn…
Stiu! Voi cei care nu aveti inca copii o sa strambati din nas si o sa spuneti ca ne gasim scuze, ca nu exista asa ceva, ca daca vrei cu adevarat se poate! Probabil! Teoretic aveti dreptate! Dar pe noi viata ne-a invatat ca practica e mai grea decat teoria ! Mult mai grea!
Si povestea de mai sus ne aduce in acest moment! Moment in care “micutul” nostru are 6 ani si doarme tot cu noi…Da! Nici mie nu imi vine sa cred! Sa nu credeti ca am ajuns in acest moment fara diverse incercari de a schimba povestea…Dar se pare ca micutul este mai perseverent decat noi… sau poate are pur si simplu energia care ne lipseste noua!
Si acum apare problema! Cum faci un copil care a dormit cu mami si cu tati atata timp sa doarma singur? Cum il faci sa uite de comfortul pe care il simte in bratele mamei unde se simte aparat, cum il faci sa uite de monstri care abia asteapta sa iasa de sub pat, cum ii starnesti dorinta de a dormi singur?
Am cautat pe internet sfaturi, solutii aplicate de alti parinti…Dar sfaturi si solutii avem si noi doar ca pana acum nu au mers…deloc!
Recent am descoperit un site unde cred ca am gasit rezolvarea problemei noastre si anume: ALLKIDS. Aici am descoperit patuturi pentru copii care altadata nu existau nici macar in imaginatia noastra. Si am descoperit cu mazima bucurie niste patuturi in forma de masina care sunt exact ceea ce avem nevoie noi. Pentru baiatul nostru nu exista nimic altceva pe aceasta planeta mai important decat masinile asa ca va dati seama ca e raiul pe pamant pentru noi.
Impreuna cu nazdravanul nostru am ales patutul pentru copii Fulger Speed pentru ca daca tot stim toate replicile din Cars 1 si Cars 2 de ce sa nu avem si un patut care sa scoata in evidenta exact pasiunea noastra ?! Iar acum abia asteptam momentul in care fiecare dintre noi va dormi linistit in patul lui.
Deci planul nostru pentru perioada imediat urmatoare este un un somn de poveste in paturi diferite. Si cu putin ajutor sigur vom reusi. Si vom trai fericiti pana la adanci batraneti!
Voi cum ati rezolvat problema dormitului? Nazdravanul/ nazdravanii vostri dorm cu mami si cu tati sau singur/ singuri?
Articol scris în campania “AllKids” din cadrul competiţiei Vara Bloggerilor/BlogAwards.
Scumpetea's Blog 